Dodon a devenit, în ultimul timp, cel mai antipatic și dezagreabil personaj din politica moldovenească. După ce a vociferat de la Comrat, în ziua referendumului anticonstituțional, mai multă lume se ruga la Dumnezeu să-i dea răbdare și să-i oprească de la păcatul omuciderii. Săptămâna trecută, când toată lumea scăpată din mrejele unei mentalități tătaro-mongole, se ruga la Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor eroilor răpuși de gloanțe pe EuroMaidan, căzătura noastră humanoidă făcea apel către Yanukovich să înăbușe revoluția ucraineană cu mai multă duritate.

Dodon este cel mai mediatizat personaj din așa zisa opoziție a așa zisei Guvernări pro-europene. Tv-7 și Unimedia lui Filat, Prime și  Publika lui Plahotniuk, Moldova 1 și Protv –ul cui îi are, toate îi mediatizează lui Dodon orice fâs produs în spațiul public. Știți de ce? Pentru că lui Dodon i-a fost distribuit rolul de adversar politic, iar acestei căzături, la câștigurile pe care le are, ii total indiferent ce crede lumea despre el. Pe fundalul porcăriilor lui Dodon, oamenii ar trebui să vrea să-l voteze și pe dracul nu numai pe Filat și Plahotniuk. Figura asta a mers, cel puțin o dată, când locuitorii orașului Chișinău l-au votat pe Dorin Chirtoacă și au acceptat să trăiască încă patru ani într-o mizerie de neimaginat numai să nu ajungă Dodon primar al capitalei.

De la „Pădurea Domnească” încoace, Plahotniuk și Filat încă nu au trăit o frică mai mare ca acum, când toate televiziunile din lume au arătat luxul în care trăia Yanukovich. E foarte târziu  să-și retragă din internet toate imaginile cu viața lor de lux expuse cu fudulie prin toate publicațiile glamuroase de la Chișinău. Sigura ieșire, pe care au dibuit-o ei în panică, ar fi Dodon.

Dodon nu este simbolul unei reminiscențe sovietice sau imperiale. Dodon este simbolul mizeriei actualei guvernări.

De o jumătate de an, perversul manipulator, Tkaciuk, se confruntă cu un adversar de la care încă nimeni nu a câștigat vreo luptă.

De jumătate de an, adversarul cu pricina a pus stăpânire asupra obiectului activității politice a lui Tkaciuk –  Vladimir Voronin.

Această istorie s-a început pe 26 septembrie trecut, în cadrul unui miting susținut de urmașii lui Che Guevara, în fața clădirii Parlamentului. Voronin, în acea zi, a fost mânat ca vita la abator în fața mulțimii exaltate și a fost obligat să vorbească de la un microfon improvizat pe marginea unui subiect pe care dânsul îl evită cum poate de mai mult timp. Subiectul este delicat, pentru că Voronin este pus în situația de a face o alegere definitivă între Plahotniuk și Che Guevara. Or, tocmai această decizie este una de viață și de moarte pentru familia îmbătrânitului intrigant.

Concurentul lui Tkaciuk, cunoscut în toată lumea cu numele de Alios Alzheimer, a apărut public, în acea zi, cu șoapte la urechea lui Voronin,  chiar în momentul când acesta își potrivea anevoios cuvintele pentru a satisface interesul mulțimii fără ca să-l supere, din întâmplare, pe Plahotniuk.   Întrucât momentul a fost surprins de camerele de luat vederi, putem urmări oricând scena în care Voronin a plecat cu Alzheimer la plimbare.  Promenada a durat doar câteva secunde, dar a fost suficient ca cinicul și necruțătorul „berbant” de origine arian pur sânge,  să-l seducă pe Voronin pentru tot restul vieții.

Citește mai mult…

După ce a avut loc așa-zisul referendum din Găgăuzia, săptămâna trecută, mai multe partide s-au produs în spațiul public și au încercat să mușamalizeze adevărul despre acest plebiscit din 2 februarie curent, care a fost o încununare a tuturor ilegalităților care se comit în această regiune a Republicii Moldova.

Găgăuzia nu poate fi numită o zonă separatistă, deoarece ceea ce se întâmplă la Comrat din punct de vedere al criminalității face parte din aria puterii politice de la Chișinău. Încălcarea Codului Electoral este ultima lege nerespectată de puterea din Găgăuzia, din motivul că toată legislația RM este croită în Găgăuzia după placul criminalilor de acolo.

PD și PLDM au încercat să spună că implicați în organizarea referendumului au fost doar PCRM și PSRM, pentru a distrage atenția opiniei publice de la activitățile liderilor lor de partid din regiune, care au susținut și promovat activ desfășurarea referendumului.

Citește mai mult…

Dodon nu este om. Dodon este un generic pentru o specie humanoidă de nevertebrate, care își pot schimba forma pentru a se mula sau a se unge pe orice conjunctură socială, politică sau biologică. Astfel, Dodon poate avea orice stare: socială – boschetar la Ciocana, înstărit la Sadova sau milionar cu palat supraetajat la Buiucani; politică – românofil la liceul ”Prometeu”, unde își educă progeniturile, rusofil la Moscova sau românofob și găgăuzofil la Comrat;  biologică – râmă la Moscova, limbric la Comrat sau păduche la Chișinău.

Prin anii  ‘30 ai secolului trecut, Dodonii furau găini împreună cu alți golani din sat după care, în speranța că vor face carieră,  mergeau și îi turnau pe complicii lor la postul de jandarmi. Carieră n-au făcut, pentru că autoritățile române nu promovau turnători.

În  ‘40 au alergat primii cu buchete mari de flori în întâmpinarea tancurilor rusești, după care au mers la „Raiotdel” și i-au „stucit” de colaboraționism pe consătenii lor care au avut funcții de răspundere în instituțiile de stat ale țării lor – România. Dodonilor nici în acest caz nu le-a mers, pentru că NKVD-ul nu făcea niciodată din „stukacii” – „nacealnici”.

Dodon nu a fost promovat nici de Voronin în calitate de predecesor leninist la șefia Partidului Comuniștilor, pentru că nu toți cei pe care i-a înlăturat, pedepsit sau urmărit vreo dată bătrânul satrap au fost oameni cumsecade, printre ei au fost și secături de genul acestei căzături humanoide.

Ultima ispravă a lui Dodon, care a și provocat această scriere peste limitele unei exprimări elegante, a fost să denigreze natura ființei umane prin a sprijini public râgâitura imperială a găgăuzilor din 2 februarie curent.  Această manifestare este cea mai umilitoare formă de servilism manifestată vreodată de dodoni și își are rădăcinile într-o mutație genetică, produsă la nivel psihologic, în conștiința moldovenilor încă pe timpul Imperiului Otoman. În vremurile glorioase ale lui Ștefan cel Mare, dodonii părăseau, sub acoperirea nopții, dispozitivul Oastei moldovenești și treceau de partea turcilor în speranță că Sultanul îi va unge Domnitori peste Țara Moldovei. Nici unul n-a ajuns Domnitor, dar nici bietul Ștefan n-a reușit să-i tragă pe toți în țeapă.

Astăzi, când „sfintele” practici medievale nu mai sunt euroconforme, care ar fi SOLUȚIA? (vorba dodonilor)

Dacă tot au atâtea stări diferite dodonii ăștia, eu zic să-l facem eligibil pentru una dintre ele – Limbric în intestinul gros al Bașcanului i-ar sta bine lui Dodon. Limbric într-un intestin burdușit tradițional cu hrană iute găgăuzească ca să-și caute loc la aer proaspăt și să-i țină mâna ocupată lui Furmuzal pe mâncărime, ori de câte ori, va încerca turcul să bată palma cu rusul pentru vânzări de pământ moldovenesc.