Dacă aruncăm o privire sumară asupra stării societății și asupra revoltei populare în creștere, putem spune cu certitudine că Gaburici este ultimul prim-ministru al acestei guvernări. Gaburici va dispărea într-o bună zi undeva așa cum a apărut de nicăieri. Datorită unei revolte generalizate în societate, Plahotniuk și Filat nu vor mai putea instala niciun guvern! Este regretabil să spui cuvinte denigratoare în adresa oricui, dar în cazul lui Gaburici este nu numai îndreptățit dar și necesar. Este în interesul acestei societăți.

Că are studii sau nu, să fi avut absolvite Harvard-ul sau Sorbona, Gaburici Chiril oricum dă impresia unui om cu retard mental. Poate e de vină șocul la care s-a expus, poate nu se poate regăsi într-o situație care îl depășește, dar impresia care o creează Gaburici pentru public, este prezența incapacității de exercițiu intelectual. Nu o spun cu răutate, malițios sau dintr-o dorință malefică de a-l umili, comportamentul lui deviant ține de domeniul evidențelor și este extrem de jenant să vezi un om într-o asemenea postură. Plahotniuk și Filat au avut prima noapte de nesomn duminică seara după mitingul din PMAN. Acum se vor ține cu ambele mâini de Gaburici înțelegând că dacă acesta cedează psihic, se răstoarnă tot imperiul lor criminal.

Citește mai mult…

Investigațiile KROLL prezintă Republica Moldova ca pe o zonă devastată de o calamitate de proporțiile unei catastrofe naturale și poate declanșa un război interlop la scară regională

(declarații din cadrul conferinței de presă din 21 aprilie 2015, susținută de Sergiu Mocanu, liderul Mișcării Populare Antimafie, partid politic)

Furtul unui miliard de bani, în orice valută, nu poate trece nicăieri în lume pe neobservate, fără urmă sau nepedepsit. Nici în Republica Moldova nu va trece așa cum au trecut crima din Pădurea Domnească, atacurile raider sau frauda electorală din ultima campanie a alegerilor parlamentare. Nu va trece pentru că, de data asta, a fost depășită orice limită, iar crima a afectat mult mai multe interese decât blestematele preocupări pentru ziua de mâine ale simplului cetățean din țara asta. Crima are caracter transnațional și va veni o zi când atât beneficiarii Plahotniuc și Filat, cât și executorii Leancă, Drăguțan și Timofte vor fi fericiți să-și găsească adăpost în vreo pușcărie moldovenească doar pentru a scăpa de furia gangsterilor internaționali, expuși pericolului de a fi descoperiți în urma „trădării” și a acțiunilor nesăbuite ale complicilor lor din Republica Moldova.

Citește mai mult…

După asasinarea lui Nemtsov au fost pronunțate zeci de versiuni asupra crimei, de la cele mai neverosimile până la unele foarte năstrușnice. În rândul deștepților de serviciu care pot analiza toate fenomenele – de la cele perceptibile până la cele transcendentale, versiunea cea mai probabilă este că Putin nu avea niciun interes în uciderea lui Nemtsov, iar cei care l-au omorât, ar fi făcut acest lucru anume pentru a-l învinui pe el de acest omor brutal.

Cine ar putea fi acești provocatori? Americanii, ucrainenii sau opoziția rusă – desigur, chiar Nemtsov – de ce nu? Nicio forță obscură, situată oriunde între Casa Albă și Constelația Andromeda, nu poate fi exclusă din calcul. Dacă ați observat, oricine poate fi bănuit, numai nu Putin. Până și Nemtsov a avut interesul propriei dispariții, Putin – nu!

Duminică, la Moscova, a avut loc un marș de doliu în memoria lui Nemtsov. Am văzut multe ceremonii de acest fel, toate fără excepție sunt pline de tragism. In cazul unor asasinate, la tragism se mai adaugă o rebeliune interioară, o stare de revoltă firească împotriva unei barbarii generalizate, obscure și odioase. Ceremonia de care a avut parte Nemtsov a fost searbădă, anume searbădă, nu altfel! Am văzut chipuri blazate cu priviri insipide! Acești oameni nu erau consternați, resemnați, înspăimântați sau îndoliați. Mi-am închipuit că așa arătau rușii la ceremoniile organizate de țari pentru execuția publică a răzvrătiților din acea perioadă. Popularitatea lui Putin, la momentul asasinări lui Nemtsov, era de 87%. Nu ar fi o surpriză dacă, astăzi, popularitatea lui a mai crescut cu vreo 10%. La televiziunile ruse, unde au acces doar fanaticii regimului de la Moscova, este deplânsă soarta dușmanului lor – Nemtsov, care a fost omorât de alți dușmani de ai lor – americani, pentru a-i provoca pe ruși la „Maidan” împotriva lui Putin. Dacă acceptăm această logică, trebuie să admitem obligatoriu și ipoteza că americanii nu sunt ucigași cinici, dar cretin incurabili care nu au nici cea mai mică închipuire de ce se întâmplă în Rusia lui Putin.

Citește mai mult…

Abschiedsbrief, Deutsche Parodie de Sergiu Mocanu

Herr Filat!

Sunt Angela Merkel. Cea care, pe 22 august 2012, am lăsat baltă toate treburile mele de Lider occidental și am venit într-o mlaștină de țară pe care concetățenii mei n-o pot găsi nici până azi pe harta Europei.

Herr Filat, eu nu te-am cunoscut până în acea neinspirată zi, când m-am pornit la Chișinău ca o adolescentă nesăbuită la discoteca rău famată din suburbia berlineză Kolontza. Sinceră să fiu, Herr, eu mă așteptam să văd un Prim-ministru mai bogat și mai frumos decât toată țara pe care o conduce, pentru că așa se întâmplă pe la voi prin Est-ul sălbatic până vă ia de fund justiția noastră occidentală…, dar chipul Matale, din ziua aia, a întrecut imaginația mea.

Citește mai mult…

La 30 decembrie au fost depășite limitele termenului rezonabil de creare a unei alianțe de guvernare ca urmare a alegerilor parlamentare din anul trecut. Dată fiind lipsa unor experți nepărtinitori sau lipsa mijloacelor de exprimare pentru puținii dintre cei care refuză, cel puțin deocamdată, să facă partizanat politic în favoarea lui Plahotniuc și Filat, lumea nu a observat, spre exemplu, că deja și prim-ministrul în exercițiu se află în incompatibilitate de funcție.

Aceste fapte, dar și declarațiile pe care le fac liderii de partide după fiecare „confruntare de idei” în cadrul unor runde de așa zise negocieri, ne dau dreptul să afirmăm cu maximă precizie că ne aflăm în plină criză politică – o criză profundă pe care nu o poate rezolva un document cum ar fi un acord de constituire a unei alianțe de guvernare, o criză politică de durată care va aprofunda criza morală a unei societăți aflată de două decenii în derivă pe spațiul dintre barbaria post-totalitară și civilizația occidentală.

Criza politică nu va genera revolte populare sau alegeri anticipate imediate deoarece, în Republica Moldova, forțele proeuropene au demonstrat că având sprijinul CEC-ului și al judecătorilor pot număra voturile în așa fel, încât să găsească, în orice situație, „formula de succes” a unui câștig electoral incontestabil pentru factori locali sau internaționali, din cauza că aceste forțe sunt învingătorii scrutinului parlamentar, iar forțele de stânga, pro-ruse nu au suficienți oameni activi pentru o revoltă de stradă. Cele două decenii de independență ne-au demonstrat că în stradă se pot produce doar revoluții anticomuniste sau anti-imperiale. Dacă te declari proeuropean, dacă mai ai și inspirația să gâdili urechile intelectualității, din când în când, cu câte un „vorbim românește„ sau „suntem români”, poți face orice, dar chiar orice în țara asta, fără nici o teamă că o revoltă populară te-ar putea „sufla” într-o bună zi de la guvernare.

Citește mai mult…

Așa cum ne spune Intelectualul nostru, ultimele alegeri parlamentare au trebuit să fie, prin excelență, geopolitice. Mai ales acum, când parte dintre moldoveni sunt amenințați mai mult ca niciodată (!) de asfixiere euro-asiatică sub greutatea „cizmei rusești”, iar cealaltă parte se consideră în pericol de a fi hărțuită (homo)sexual de Conchita Wurst.

Intelectualul din Republica Moldova nu este un tip blazat și nici în permanentă opoziție față de orice guvernare, așa cum este colegul lui din lumea liberă. Intelectualul nostru combate, este propagandist, ostaș al frontului ideologic, expert, director de conștiință colectivă, dar și martir, pentru că a fost strivit de tancuri rusești în ’89, dar și disident, pentru că a fost deportat în Siberii de gheață de, cel puțin, două ori: pe timpul URSS și pe timpul lui Voronin.

Potrivit „filozofiei noastre Intelectuale”, există pe lumea asta un Bau, care îi amenință pe moldoveni de 25 de ani și orice li s-ar întâmpla acestora – sărăcie, șomaj sau umilință, dânșii sunt sortiți să le suporte pe toate doar să nu dea peste ei vreo ciumă străină. Și, deși, Intelectualul nostru este proeuropean declarat, spiritul lui are tot atâta legătură cu cel european câtă legătură au legile șarjatului islamic cu statul de drept occidental, asta pentru că în timp ce lumea se schimbă cu o viteză halucinantă, luptă, caută și găsește soluții pentru noi și noi provocări, răstoarnă guverne la prima suspiciune de conflict de interese, bagă la pușcărie prim-miniștri corupți, zboară în cosmos, inventează tehnologii, descoperă galaxii, moldovenii au de făcut un singur lucru: să iasă, cel puțin, o dată în patru ani la alegeri și să-i dea câte un toc de bătaie lui Bau.

Citește mai mult…

Nu cred că exită vreo valoare morală, estetică sau general umană care nu poate fi profanată în Republica Moldova.

A fost un gest frumos ca mai multă lume să meargă la Ambasada Franței, să aprindă lumânări și să depună flori. Printre ziariștii care au fost acolo, am văzut și câțiva pentru care am o atitudine de respect moderat, dar, și pentru ei, a fost prea mult să se identifice cu Charlie. Am văzut acolo și un membru al CCA care a vorbit despre libertatea presei, ziarști și bloggeri care transpiră pentru stăpânii lor – Filat și Plahotniuk. Cățelușii de companie au mers cu lozinca “Și eu sunt Charlie”. Nici mai mult nici mai puțin! L-am văzut acolo și pe Filat. Nu știu dacă au fost odată sau împreună, dar lozinca “Și eu sunt Charlie” mi-a amintit de adevărata voastră lozincă “Și eu votez PLDM”.

Ce aveți voi cu libertatea de exprimare? Ce riscuri v-ați asumat voi vreo dată ca să va bateți joc acum de valorile democrației europene?

Filat și-a cumpărat recent încă două instituții de presă.

Ziariștii din Paris au murit pentru dreptul la caricatură, iar voi faceți, de ani de zile, dintr-o caricatură de om, personaj pozitiv pentru o “poveste de succes”!

Mă tem că mâine Politcon face un top al celui mai curajos Charlie din Republica Moldova și iesă Filat pe locul întâi.

Din câteva surse aflăm că Plahotniuk ar dori să devină președinte al Republicii Moldova. Această știre m-a nedumerit și, pentru prima dată, m-am gândit că Plahotniuk ăsta, după toate, mai e și tâmpit. La milioanele lui și la câți ticăloși sunt în țara asta, să-ți dorești atât de puțin, asta-i cum ți-ai cumpăra hotelul Codru din plăcerea de a te pișa pe el din vârful copacilor de pe „Aleea Clasicilor”.

Nu întâmplător zic străinii despre noi, moldovenii, că nu avem viziune.

Dar unde nu-i viziune, lipsește și anvergură! Să pui mâna pe toate materialitățile din țara asta! Să transformi procurorii, judecătorii și orice funcționar sau ofițer cu mapă sau pistol la șold în slugi docile! Să faci din foștii tăi adversari Voronin, Filat, Ghimpu (ăsta n-a fost tocmai adversar, dar pentru conformitate merge…), să faci, ziceam, din adversari clovni de curte care aleargă în jurul tău zâmbind languros și arată, la primul tău îndemn, kuru’ oricui din cei pe care vreai tu să-i umilești! Asta-i puțin?! După toate astea și multe altele pe care nu le știm noi, să vrei să fii Președinte?! Să vrei să fii Timofte?!

Citește mai mult…