După asasinarea lui Nemtsov au fost pronunțate zeci de versiuni asupra crimei, de la cele mai neverosimile până la unele foarte năstrușnice. În rândul deștepților de serviciu care pot analiza toate fenomenele – de la cele perceptibile până la cele transcendentale, versiunea cea mai probabilă este că Putin nu avea niciun interes în uciderea lui Nemtsov, iar cei care l-au omorât, ar fi făcut acest lucru anume pentru a-l învinui pe el de acest omor brutal.

Cine ar putea fi acești provocatori? Americanii, ucrainenii sau opoziția rusă – desigur, chiar Nemtsov – de ce nu? Nicio forță obscură, situată oriunde între Casa Albă și Constelația Andromeda, nu poate fi exclusă din calcul. Dacă ați observat, oricine poate fi bănuit, numai nu Putin. Până și Nemtsov a avut interesul propriei dispariții, Putin – nu!

Duminică, la Moscova, a avut loc un marș de doliu în memoria lui Nemtsov. Am văzut multe ceremonii de acest fel, toate fără excepție sunt pline de tragism. In cazul unor asasinate, la tragism se mai adaugă o rebeliune interioară, o stare de revoltă firească împotriva unei barbarii generalizate, obscure și odioase. Ceremonia de care a avut parte Nemtsov a fost searbădă, anume searbădă, nu altfel! Am văzut chipuri blazate cu priviri insipide! Acești oameni nu erau consternați, resemnați, înspăimântați sau îndoliați. Mi-am închipuit că așa arătau rușii la ceremoniile organizate de țari pentru execuția publică a răzvrătiților din acea perioadă. Popularitatea lui Putin, la momentul asasinări lui Nemtsov, era de 87%. Nu ar fi o surpriză dacă, astăzi, popularitatea lui a mai crescut cu vreo 10%. La televiziunile ruse, unde au acces doar fanaticii regimului de la Moscova, este deplânsă soarta dușmanului lor – Nemtsov, care a fost omorât de alți dușmani de ai lor – americani, pentru a-i provoca pe ruși la „Maidan” împotriva lui Putin. Dacă acceptăm această logică, trebuie să admitem obligatoriu și ipoteza că americanii nu sunt ucigași cinici, dar cretin incurabili care nu au nici cea mai mică închipuire de ce se întâmplă în Rusia lui Putin.

Citește mai mult…

Abschiedsbrief, Deutsche Parodie de Sergiu Mocanu

Herr Filat!

Sunt Angela Merkel. Cea care, pe 22 august 2012, am lăsat baltă toate treburile mele de Lider occidental și am venit într-o mlaștină de țară pe care concetățenii mei n-o pot găsi nici până azi pe harta Europei.

Herr Filat, eu nu te-am cunoscut până în acea neinspirată zi, când m-am pornit la Chișinău ca o adolescentă nesăbuită la discoteca rău famată din suburbia berlineză Kolontza. Sinceră să fiu, Herr, eu mă așteptam să văd un Prim-ministru mai bogat și mai frumos decât toată țara pe care o conduce, pentru că așa se întâmplă pe la voi prin Est-ul sălbatic până vă ia de fund justiția noastră occidentală…, dar chipul Matale, din ziua aia, a întrecut imaginația mea.

Citește mai mult…

La 30 decembrie au fost depășite limitele termenului rezonabil de creare a unei alianțe de guvernare ca urmare a alegerilor parlamentare din anul trecut. Dată fiind lipsa unor experți nepărtinitori sau lipsa mijloacelor de exprimare pentru puținii dintre cei care refuză, cel puțin deocamdată, să facă partizanat politic în favoarea lui Plahotniuc și Filat, lumea nu a observat, spre exemplu, că deja și prim-ministrul în exercițiu se află în incompatibilitate de funcție.

Aceste fapte, dar și declarațiile pe care le fac liderii de partide după fiecare „confruntare de idei” în cadrul unor runde de așa zise negocieri, ne dau dreptul să afirmăm cu maximă precizie că ne aflăm în plină criză politică – o criză profundă pe care nu o poate rezolva un document cum ar fi un acord de constituire a unei alianțe de guvernare, o criză politică de durată care va aprofunda criza morală a unei societăți aflată de două decenii în derivă pe spațiul dintre barbaria post-totalitară și civilizația occidentală.

Criza politică nu va genera revolte populare sau alegeri anticipate imediate deoarece, în Republica Moldova, forțele proeuropene au demonstrat că având sprijinul CEC-ului și al judecătorilor pot număra voturile în așa fel, încât să găsească, în orice situație, „formula de succes” a unui câștig electoral incontestabil pentru factori locali sau internaționali, din cauza că aceste forțe sunt învingătorii scrutinului parlamentar, iar forțele de stânga, pro-ruse nu au suficienți oameni activi pentru o revoltă de stradă. Cele două decenii de independență ne-au demonstrat că în stradă se pot produce doar revoluții anticomuniste sau anti-imperiale. Dacă te declari proeuropean, dacă mai ai și inspirația să gâdili urechile intelectualității, din când în când, cu câte un „vorbim românește„ sau „suntem români”, poți face orice, dar chiar orice în țara asta, fără nici o teamă că o revoltă populară te-ar putea „sufla” într-o bună zi de la guvernare.

Citește mai mult…

Așa cum ne spune Intelectualul nostru, ultimele alegeri parlamentare au trebuit să fie, prin excelență, geopolitice. Mai ales acum, când parte dintre moldoveni sunt amenințați mai mult ca niciodată (!) de asfixiere euro-asiatică sub greutatea „cizmei rusești”, iar cealaltă parte se consideră în pericol de a fi hărțuită (homo)sexual de Conchita Wurst.

Intelectualul din Republica Moldova nu este un tip blazat și nici în permanentă opoziție față de orice guvernare, așa cum este colegul lui din lumea liberă. Intelectualul nostru combate, este propagandist, ostaș al frontului ideologic, expert, director de conștiință colectivă, dar și martir, pentru că a fost strivit de tancuri rusești în ’89, dar și disident, pentru că a fost deportat în Siberii de gheață de, cel puțin, două ori: pe timpul URSS și pe timpul lui Voronin.

Potrivit „filozofiei noastre Intelectuale”, există pe lumea asta un Bau, care îi amenință pe moldoveni de 25 de ani și orice li s-ar întâmpla acestora – sărăcie, șomaj sau umilință, dânșii sunt sortiți să le suporte pe toate doar să nu dea peste ei vreo ciumă străină. Și, deși, Intelectualul nostru este proeuropean declarat, spiritul lui are tot atâta legătură cu cel european câtă legătură au legile șarjatului islamic cu statul de drept occidental, asta pentru că în timp ce lumea se schimbă cu o viteză halucinantă, luptă, caută și găsește soluții pentru noi și noi provocări, răstoarnă guverne la prima suspiciune de conflict de interese, bagă la pușcărie prim-miniștri corupți, zboară în cosmos, inventează tehnologii, descoperă galaxii, moldovenii au de făcut un singur lucru: să iasă, cel puțin, o dată în patru ani la alegeri și să-i dea câte un toc de bătaie lui Bau.

Citește mai mult…

Nu cred că exită vreo valoare morală, estetică sau general umană care nu poate fi profanată în Republica Moldova.

A fost un gest frumos ca mai multă lume să meargă la Ambasada Franței, să aprindă lumânări și să depună flori. Printre ziariștii care au fost acolo, am văzut și câțiva pentru care am o atitudine de respect moderat, dar, și pentru ei, a fost prea mult să se identifice cu Charlie. Am văzut acolo și un membru al CCA care a vorbit despre libertatea presei, ziarști și bloggeri care transpiră pentru stăpânii lor – Filat și Plahotniuk. Cățelușii de companie au mers cu lozinca “Și eu sunt Charlie”. Nici mai mult nici mai puțin! L-am văzut acolo și pe Filat. Nu știu dacă au fost odată sau împreună, dar lozinca “Și eu sunt Charlie” mi-a amintit de adevărata voastră lozincă “Și eu votez PLDM”.

Ce aveți voi cu libertatea de exprimare? Ce riscuri v-ați asumat voi vreo dată ca să va bateți joc acum de valorile democrației europene?

Filat și-a cumpărat recent încă două instituții de presă.

Ziariștii din Paris au murit pentru dreptul la caricatură, iar voi faceți, de ani de zile, dintr-o caricatură de om, personaj pozitiv pentru o “poveste de succes”!

Mă tem că mâine Politcon face un top al celui mai curajos Charlie din Republica Moldova și iesă Filat pe locul întâi.

Din câteva surse aflăm că Plahotniuk ar dori să devină președinte al Republicii Moldova. Această știre m-a nedumerit și, pentru prima dată, m-am gândit că Plahotniuk ăsta, după toate, mai e și tâmpit. La milioanele lui și la câți ticăloși sunt în țara asta, să-ți dorești atât de puțin, asta-i cum ți-ai cumpăra hotelul Codru din plăcerea de a te pișa pe el din vârful copacilor de pe „Aleea Clasicilor”.

Nu întâmplător zic străinii despre noi, moldovenii, că nu avem viziune.

Dar unde nu-i viziune, lipsește și anvergură! Să pui mâna pe toate materialitățile din țara asta! Să transformi procurorii, judecătorii și orice funcționar sau ofițer cu mapă sau pistol la șold în slugi docile! Să faci din foștii tăi adversari Voronin, Filat, Ghimpu (ăsta n-a fost tocmai adversar, dar pentru conformitate merge…), să faci, ziceam, din adversari clovni de curte care aleargă în jurul tău zâmbind languros și arată, la primul tău îndemn, kuru’ oricui din cei pe care vreai tu să-i umilești! Asta-i puțin?! După toate astea și multe altele pe care nu le știm noi, să vrei să fii Președinte?! Să vrei să fii Timofte?!

Citește mai mult…

Nu s-au împlinit nici noua zile de la trecerea în altă lume a celui care a fost Ion Butmalai, dar moartea lui s-a acoperit deja cu atâtea legende, presupuneri și mituri încât nicio anchetă nu va mai putea limpezi vreodată psihicul mai multor telespectatori dominat mediatic de ideea că omul acela “a fost omorât cu sânge rece de persoane ale căror nume se conține într-o mapă neagră cu material compromițător” dispărută și aceasta în misterul sinistru al unei crime perfecte.

Pe zi ce trece, mitul despre măreția personalității regretatului crește ca un munte tibetan, iar frica de mafioții Plahotniuc și Filat, rebotezați dăunăzi în oligarhi, crește și ea până la dimensiunile unei calamități naturale pe care nu o poți evita, ignora sau, Doamne ferște!, înfrunta.

Spectacolul televizat despre doborârea la pâmânt a “Everestului politicii moldovenești” de către “asasinii” Plahotniuc și Filat într-o operațiune de “ziua în amiaza mare”, fără urme de autoapărare, aprente digitale și martori este cea mai mare lovitură de teatru pe care am putut să ne-o imaginăm vreodată.

Niciodată perspectivele unor “luptători cu oligarhii” nu au fost atât de clare ca acum: dacă nu ai suficientă imaginație să-ți pui capăt zilelor de bună voie, vei fi “invitat” să lași pe un petic de hârtie câteva “blesteme concludente pentru procurori” despre cei care ți-au provocat suferințe “preelectorale”, după care vei merge cuminte în garaj ca să fii împușcat cu propria armă. Nu ai garaj? Nicio problemă, olgarhii te pot împușca în Piața Marii Adunări Naționale sau chiar în direct la PublikaTV, pentru că tehnologile lor de “sinucidere” sunt net superioare celor de fraudare a alegerilor.

Câteva cuvinte :

– pentru moldoveni tipici: Ei, voinicilor! Mai aveți curaj să vă “ițiți ” de după poartă?
– pentru moldoveni atipici: Mai sinistru decât moartea lui Ion Butmalai este doar spectacolul televizat despre cum o sfârșesc cei care îndrăznesc să se pună în poară cu Plahotniuc!
– pentru moldovenii luptători: Va implor să nu uitaț! Singurul care nu mai poate schimba nimic în țara asta este Ion Butmalai!
– pentru moldovenii cu televiziune și avocatul familiei: OPRIȚI-VĂ!

Și un cuvânt pentru famile: Atâta timp cât cel pe care l-ați iubit atât de mult trăiește īn sufletul vostru, tot atăta timp el nu se va sinucide! Dumnezeu să-l odihnească! Iar voi să-l pomeniți pentru toate faptele bune și să-l iertați!