Sergiu Mocanu

"Totuşi, se poate!"

Eroii indezirabili ai unui război fără sfârşit

Mirosul de sânge proaspăt, sudoarea și fumul de praf de pușcă, sudălmile și rugăciunile, strigătele de durere și disperare și … frica …, frica asta de proporțiile unei calamități naturale îți sugrumă, în îmbrățișarea ei, rațiunea și tu, ticălosule, vreai să scapi de carne, de carnea ta care se tăvălește acum în țărnă. Dacă scoți cuiul de la grenadă, totul se va sfârși peste 4 secunde. Ce-a urmat – te depășește, dar acest fapt tu n-o să-l împărtășești degrabă nimănui. Lacrimile de recunoștință ale camarazilor tăi, cărora le-ai dat pumni în gură și i-ai înjurat de mamă pentru ca să-i scoți din paralizie, te măgulesc și tu te complaci în starea de erou – un nou statut social atribuit ție de acea clipă divină în care, printr-un miracol,  n-ai devenit laș. Citește mai mult…

JANDARMERIA LUI OLEG BREGA

Pentru început, vă invit să savurați un discurs patriotic:

”Oleg Brega este un om ciudat, chiar nebun, am zice noi, oamenii serioși, cu frică de Dumnezeu, de biserică și de procuratură. Dacă trăia respectivul cetățean pe timpul regimului colhoznic, merita sa fie dat pe mâna vreo unui colectiv de muncă pentru reeducare, într-o brigadă de tutun, de exemplu. Da cât se poate s-ascultăm noi prostiile lui? Individului ista nu-i place nimic: ba polițiștii îs răi, ba procurorii îs corupți, ba preoții îs prea grași. Toată lumea-i ca lumea, numai aista-i ca nelumea!

Noi când ne uităm la Oleg Brega, ne amintim de cetățeanul Vulpe din satul Brânza, Cahul. Vulpe aista s-o folosit de moment atunci, la începutul anilor 90, când, noi, oamenii truditori ne chinuiam pe lanurile colhozului și într-o bună zi ș-o luat cota de pământ și s-o dat deoparte, chiaburul. Și să vezi… ca dracul, în anul acela, cred că o plouat numai pe lanul lui și o crescut o roadă, afurisitul, cum n-o fost niciodată în colhoz. Noi n-am mai putut răbda bătaia asta de joc și ne-am dus, într-o bună zi, cu tot satul și i-am călcat în picioare toată roada, ca să le fie de învățătură și altora, pentru că nu se poate să le scuipi oamenilor în față. Citește mai mult…

RM nu are nevoie nici de dictatura lui Voronin, nici de haosul lui Filat-Plahotniuc

Astăzi am susţinut o conferinţă de presă în cadrul căreia am declarat că Mișcărea Antimafie renunță la proteste pentru o anumită perioadă. Noi am luat această decizie din cauza protestelor organizate de comuniști și de Comitetul pentru Apărarea Constituției și Democrației.

Manifestările publice sunt suspendate numai pentru a nu ne înscrie în șirul protestelor PCRM și CACD. Vrem să accentuăm că nu suntem solidari cu cei care vor să reinstaureze dictatura în Republica Moldova. Este absurd ca totalitarii să iasă în PMAN și să strige „Jos dictatura!”. Noi, spre deosebire de PCRM și CACD, nu credem că în RM este dictatură. Dictatură era pe timpul lui Voronin. Acum e haos creat de Plahotniuc și Filat. Noi protestăm împotriva esenței mafiotice a actualei guvernări. Citește mai mult…

Azi, 2009, la Bucureşti pentru Grigore Vieru

Am scris acest necrolog:

Grigore Vieru a aţipit

Nu cred că Dumnezeu s-a temut să-i dea vigoare trupescă. Un corp firav, istovit de insomnie şi disfuncţii cardiace a fost mai degrabă o „stratagemă divină” menită să buimăcească legiunile prinţului acestei lumi făcându-le să rătâcească în disperare pe cărările bătătorite ale păcatului omenesc în speranţa că îl vor surprinde şi pe dânsul, neputinciosul, pe poteca strâmtă a greşelii trupeşti.

Vieru, în acel timp, stătea la pândă în ambuscada virtuţilor sale ca să doboare, cu harul unui mare conducător de oşti, legiunile ispitelor trupeşti şi păcatelor lumeşti ba cu un surâs naiv de copil, ba cu un dor atotcuprinzător de mamă, ba cu un act de iubire pentru oamenii dragi adunaţi de el cu greu „într-o singură icoană”. Citește mai mult…

„DA… ŞI POLIZÎ ÎI DI LA PARLÁMENTU ISTA?”

Democraţia – aşa cum o înţelege Paşa…

Paşa-i „storoj”. El are 63 de ani. Şi a lucrat toată viaţa lui tractorist la „PtiţîFabrikî”. Are 8 clase. „O făcut armata la stroibat, pi bulidiozor” şi „o dat priseaga” ţinând în mână un Kalaşnikov din lemn, care arăta ca unul „nastaiaşcii”. De atunci, nu a mai ţinut arma în mână… „Lehamite, zice Paşa, în doi ani, m-am săturat până în gât. Eu jî îs mirnîi celovek”. Cu toate acestea, Paşa îi urăşte pe americani şi i-ar împuşca „pi tăţ”. De ce? Asta n-o ştie nici Paşa. Acest imbold interior, Paşa îl are nu numai în raport cu americanii, ci şi faţă de „otlişnişi”, „pi care îi ştii ghini” încă din şcoală. A avut şi el câţiva în clasă, care erau nişte „kîkăşioş” şi pe care îi bătea cu „kişioarili-n kur”. Iaca „pi otlişnişi”, Paşa ştie de ce i-ar împuşca – „…aieştia o dărîmat Soiuzu! Da-n Soiuz, omu truditor era-n paciot”.

Pe timpuri, Paşa era om fericit. „Pintru cî, pi-atunşi, erau di tăti. Paşa ave motocicletî Voshod. Vodka era dostupnaia. Şî o dvaţatkî di ouî orcînd o luai di la PtiţîFabrikî. Plius zarplata, plius trinadţîtaia. Koroce – ni jîzni, a malina”. Pe atunci, „nacealnişii” erau oameni „stroghie, da spravedlivîe. Şî tari mai aveu grijî di norod. Iaca să-l ei, na primer, pi Piotr Ivan’îşi… Băi, şi om o mai fost!..”.

Odată, „di okteabriskie”, Paşa s-o îmbătat şi s-o răsturnat cu tractorul în râpă, la Bleaha. Ştiţi, ci-o făcut Piotr Ivan’îşi? O răcnit la dânsul cu „tăti maturili di pi lumi, cî credé Paşa cî sar ferestrili di la Pravlenii.” El ţîni miniti pînî acu şi i-o zîs atunşi Piotr Ivan’îşi: „…Heru-i her, Paşa, da ar sî-ţ rămîi Clava vădanî şî copkiii fărî tatî…” Până la urmă, „tractoru o fost spisuit”, da pi Paşa „niş di premialinîi nu l-o lişît”. „Băi…, şi om o mai fost Piotr Ivan’îşi…!” Citește mai mult…

Onoarea lui Plahotniuc apărată în regim de urgenţă la Curtea de Apel

Deşi Judecătoria sectorului Râşcani încă nu a emis o decizie explicativă pe cauza civilă privind apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei lui Vladimir Plahotniuc înaintată către Sergiu Mocanu, liderul Mişcării Antimafie, Curtea de Apel Chişinău a pus-o deja pe rol.

Întârzierea Judecătoriei de la Râşcani de a argumenta decizia luată pe cazul Plahotniuc vs Mocanu, pe de o parte, şi viteza cosmică cu care este examinat dosarul de către instanţele de judecată, pe de altă parte, în timp ce alte dosare ale cetăţenilor aşteaptă luni sau ani până sunt puse pe rol, confirmă încă o dată că sistemul de justiţie din Republica Moldova se află la cheremul lui Plahotniuc. Citește mai mult…

M A N I F E S T

Acum doi ani, la 29 iulie 2009, urmare a unui efort colectiv, stors pragmatic din ultimile rezerve sentimentale ale unei societăţi obosite, a căzut dureros regimul lui Voronin, iar la putere s-a instalat confortabil – Criza Politică. După 20 de ani de independență, Țara Asta pentru prima dată este guvernată de Criză și, tot pentru prima dată, are un Regim în opoziție. Iată de ce, făgăduita „schimbare până la capăt (-ul răbdării)” nu s-a lăsat așteptată – dacă pe timpul comuniștior oamenii se uitau dumeriți în jur și le era frică de Voronin, acum se uită nedumeriţi la ăștia și le este frică de sfîrșitul lumii; dacă pe timpul lui Voronin, omul „murea de durere”, pe timpul lui Filat „moare de jenă”, a lui Plahotniuc – „… de umilință”,  a lui Lupu – „… de râs” și a lui Ghimpu – „ … de rușine”.  Atunci, ca să nu moară de durere, Țara Aia evada discret peste hotare, acum, ca să nu moară de jenă, de umilință, de râs și de rușine, Țara Asta „se integrează”, pe furiș, în Europa.   Citește mai mult…