Democraţia – aşa cum o înţelege Paşa…
Paşa-i „storoj”. El are 63 de ani. Şi a lucrat toată viaţa lui tractorist la „PtiţîFabrikî”. Are 8 clase. „O făcut armata la stroibat, pi bulidiozor” şi „o dat priseaga” ţinând în mână un Kalaşnikov din lemn, care arăta ca unul „nastaiaşcii”. De atunci, nu a mai ţinut arma în mână… „Lehamite, zice Paşa, în doi ani, m-am săturat până în gât. Eu jî îs mirnîi celovek”. Cu toate acestea, Paşa îi urăşte pe americani şi i-ar împuşca „pi tăţ”. De ce? Asta n-o ştie nici Paşa. Acest imbold interior, Paşa îl are nu numai în raport cu americanii, ci şi faţă de „otlişnişi”, „pi care îi ştii ghini” încă din şcoală. A avut şi el câţiva în clasă, care erau nişte „kîkăşioş” şi pe care îi bătea cu „kişioarili-n kur”. Iaca „pi otlişnişi”, Paşa ştie de ce i-ar împuşca – „…aieştia o dărîmat Soiuzu! Da-n Soiuz, omu truditor era-n paciot”.
Pe timpuri, Paşa era om fericit. „Pintru cî, pi-atunşi, erau di tăti. Paşa ave motocicletî Voshod. Vodka era dostupnaia. Şî o dvaţatkî di ouî orcînd o luai di la PtiţîFabrikî. Plius zarplata, plius trinadţîtaia. Koroce – ni jîzni, a malina”. Pe atunci, „nacealnişii” erau oameni „stroghie, da spravedlivîe. Şî tari mai aveu grijî di norod. Iaca să-l ei, na primer, pi Piotr Ivan’îşi… Băi, şi om o mai fost!..”.
Odată, „di okteabriskie”, Paşa s-o îmbătat şi s-o răsturnat cu tractorul în râpă, la Bleaha. Ştiţi, ci-o făcut Piotr Ivan’îşi? O răcnit la dânsul cu „tăti maturili di pi lumi, cî credé Paşa cî sar ferestrili di la Pravlenii.” El ţîni miniti pînî acu şi i-o zîs atunşi Piotr Ivan’îşi: „…Heru-i her, Paşa, da ar sî-ţ rămîi Clava vădanî şî copkiii fărî tatî…” Până la urmă, „tractoru o fost spisuit”, da pi Paşa „niş di premialinîi nu l-o lişît”. „Băi…, şi om o mai fost Piotr Ivan’îşi…!” Citește mai mult…