Tanea este cea care a încântat astăzi o bună parte a redacțiilor din Chișinău. Tanea i se adresează în formă verbal-epistolară, de la om la om, lui Volodea (Plahotniuc, desigur) pe care îl întreabă în final: „Ce-ai să lași în urma ta când banii nu vor mai conta?”

Faptul în sine este unul firesc și eu o înțeleg pe această femeie tânără care a plecat de ani buni de acasă. Dorul și nostalgia sunt un motiv de a te exprima în versuri și să ignori aceste sentimente ar fi cel puțin nedrept. În ce ține de calitatea versurilor, este o chestiune de gust și nu merită dezbateri publice, cu atât mai mult că doamna nici nu pretinde, se pare, la vreun statut literar. Apropo, și la Comrat se scrie literatură universală, iar faptul că presa de la Chișinău nu este interesată de acest fenomen literar, nu înseamnă deloc că operele scriitorilor găgăuzi nu ar prezenta interes în general. Citește mai mult…

Oficialii europeni au fost obișnuiți, în ultimii ani, cu moldoveanul care venea la ei în vizită ca să miroase, să se ungă sau să-i gâdile. Situația era întodeauna jenantă, dar oarecum acceptabilă, mai ales dacă luau în calcul “zărul oțătit din genele lui ne-euroconforme”. Ieri, aceiași caricatură antropoidă a mers la Bruxelles cu un singur scop – să pută!

Mutra lui Dodon doar noi o putem distinge dintre fizionomiile publice din șandramaua asta de țară. Vă asigur că pentru politicienii străini noi suntem toți “pe-o față”, cu aceeași cătătură și într-o minte. La Chișinău sunt nuanțe rusești, comuniste, mafiote sau ortodoxe, în oricare alt loc al lumii, exstă un singur indice în raport cu alte entități statale – moldoveni.

Cum credeți, care ar trebui să fie reacția “Omului de Bruxelles” atunci cănd același pitecantrop, care sărea adineaori de pe creangă pe ram ca să obțnă bani de haram și regim liberalizat de vize, vine acum la el și-i strigă: “Hooooo! De ce mi-ai făcut asta?” După care îl scuipă, trage un pârț răsunător și trântește ușa.

Ieri, la Bruxelles, Dodon le-a aruncat în făță europenilor batista (utilizată) de pe “țâmbalul demnității și adevărului națîunii moldovnești”.

Inaugurarea lui Trump a solicitat emoțional politicieni din întreaga lume. Mireasma unor “vise romantice cu Proaspătul Chiriaș al Casei Albe” a creat turblențe politice la București și s-a consumat în surdină la Chișinău. În timp ce Plahotniuc își prepara în disperare o capră apetisantă pentru închipuitul libido geopolitic al lui Donald, Dodon deja îi oferea la Moscova lui Vladimir Valdimirovici o crustacee la fel de erotică pentru înțelesul rusesc al aceleiași poze. Citește mai mult…

Mașini de lux și la volan câte o Natașa, Olea sau Anjăla, dacă nu ai intuit la timp că în secunda următoare se va aprinde culoarea verde a semaforului, îți vor striga cu dispreț: “Și n-ai gaz, blea?!”

„Saloane de frumusețe” cu „Porsche” – uri albe în parcare, unde aceleași Olea, Natașa și Anjăla își petrec mai toată ziua în pregătiri pentru „Drive”-uri nocturne – „viață de basm” pe care o vor petrece în localuri selecte cu masculi în regim de relaxare după „vânătoarea zilnică” a banului public. Citește mai mult…

Este un “Lupu” în lumea vegetală, o plantă insectivoră care elimină o substanță lipicioasă în care se împotmolesc insecte “curioase” și “snoabe” de a se scalda ca toată lumea bună în “miere intelectuală”. În timp ce insectele se luptă să-și scoată lăbuțele din “naivitatea lor cea de pe urmă”, planta închide două cochilii și insecta este devorată lent în încleștarea fatidică a celui mai bleg, lenos și blazat răpitor din lume.

Acum zece ani, într-o seară de decembrie, îmi spunea în timp ce aprindea țigară de la țigară cum Voronin l-a umilit la o recepție oficială utilizăndu-l spontan și brutal pe post de traducător. Mi s-a părut pentru o clipă că s-a mișcat ceva în el, că până și planta asta bleagă, fără tulpină și rădăcini va scoate ghimpi și cel puțin din orgoliu va reacționa politic. Țin minte că am regretat faptul că poate mă grăbisem să le spun unor prieteni occidentali să ne lăsăm păgubăși și să nu mai încercăm să-l punem copăcel “saakashvili” în fața lui Voronin.

Peste vreo două săptămâni l-am mai văzut încă o dată: nu mai avea față, doi metri de om nu mai aveau statură, iar papagalul lui – dragostea proastelor de toate obțiunule politice – nu mai scotea decât sunete onomatopeice. Îl vizitase Plahotniuc. L-a vizitat pentru că planta înghițise ceva “neintelectual”, un deliciu al lumii animale, a vertebratelor cu maxilare și esofag. L-a vizitat în calitate de traducător al lui Voronin. I-a tradus atunci din limba comunistă în “bazar po feni” ce se întâmplă atunci când plantele se încurcă printre picioarele adevăraților răpitori, i-a explicat scurt cum funcționează statul ăsta. Nu a înțeles cuvintele, dar a înțeles din acea clipă cine îi va fi grădinarul pentru tot restul vieții.

Nici în lumea florei nu a fost primul, așa cum s-a consolat să nu mai pretindă vreo dată la lumea superioară a faunei. Pentru că Edelweiss-ul stăpânului lui este o plantă de munte și crește pe stânci la altitudini intangibile pentru “nemilosul devorator de urechi feminine”.

Astăzi grădinarul a recurs la soluția finală – l-a plivit ca pe un buruian, ca pe o pătlagină îngălbinită. De azi el este pleavă pe vânt, gunoi în ochi mășcați de curiozitate pentru marea curățenie pe care și-o face Plahotniuc pe plantația lui – Republica Moldova.

Un comando de teroriști morali și idiologici au întreprins ieri, in centrul Chișinăului, un nou atac asupra câtorva articole din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Deși teroriștii respectivi sunt contemporanii noștri, atacurile pe care le întreprind ei cu o frecvență crescândă sunt teleportări din veacuri medievale și seamănă mult cu ceea ce am citit eu despre inchiziția bisericească de altă dată. 

Deși ne-am declarat stat laic și implementăm legislația europeană, societatea moldovenească a conservat și dezvoltă un separatism social, politic și economic mult mai grav decât cel teritorial, iar Armata a 14-cea ar putea fi “o gașcă de huligani de cartier” în raport cu “Unitățile regulate ale armatei de preoți” din Republica Moldova.

Citește mai mult…

Am privit ieri un film la Prime, realizat de teologul Cristian Tabără: „O zi din viața lui Vlad Plahotniuc”. Senzația de care nu pot scăpa până azi este că m-a înghițit bălos o namilă preistorică, ca mai apoi să mă scuipe laolaltă cu tot felul de dejecții într-o gură de canalizare.

Probabil că teologia te învață cum să prepari dumnezei și cum să transformi grote în paradisuri. Probabil că teologia te angajează să curmi foamete de nevoiași cu opulență de maniaci. Probabil că teologia este o disciplină care te instruiește să poți unge cu mir testicule de mascul viril și pofticios de posesiune asupra tuturor spiritelor și materialităților din jurul lui.

Citește mai mult…

Noi:
Lideri ai Consiliului tuturor Marilor Adunări Naționale și ai tuturor comitetelor istorice, actuale, din viitorul imediat, apropiat și cel îndepărtat, reprezentanți ai societăților civile și ai forurilor civice existente și nu numai;
Însuflețitori ai grevelor generale și ai nesupunerilor civice;
Edili ai orășelelor de corturi de dormit și ai celor administrative;
Membri ai grupurilor de inițiativă pentru modificarea Constituțiilor;
Noi, cei care am fost striviți cândva de tancuri sovietice;
Noi, votanți-martiri ai Declarației de Independență;
Descendenți ai celor care au fost duși cu marfarele lui Plahotniuc în “siberii de gheață”;
Ostași ai gărzilor populare și veterani ai războaielor de pe Nistru;
Noi, lideri ai partidelor de opoziție necătătoare la doctrine și vectori geopolitici;
Comentatori ai tuturor sărbătorilor naționale, laice și religioase;
Reprezentanți ai tuturor segmentelor politice, economice și sociale;
Depozitari, arhivari și utilizatori de drept ai demnității și adevărului;
Colectori de cele mai multe semnături din istoria Europei și a unei părți considerabile a populației tuturor globurilor pământești ale Moldovei;
Noi, cei care am zămislit, am născut, am dădăcit, am primenit, am crescut și am educat un cetățean nou-nouț al “națîunii modovnești” pe placul lui Usatîi, Leps și “Blesteashcie”;
Noi, cei care nu i-am alungat pe unioniști din Piața Marii Adunări Naționale, ci din contra, i-am îndemnat pe “românii mamei lor” să vină și să strige alături de Usatîi, Dodon, Bătrîncea și Odințov: “Mal-do-va!”, “Unire mal-da-veni!”;
Noi, reprezenanții poporului din sondajele plătite de Soros (Just for fun!)pentru Barbăroșie și ai celor câteva sute de mii de cetățeni socotiți de Dolganiuc (Not just for fun!) de pe scena din Piața Marii Adunări Naționale și nesocotiți de zoinițele criminale ale lui Plahotniuc;
Noi, cei care îl credem pe cuvântul lui de cinste pe Igor Boțan că Bosonul Higgs a fost deja descoperit și că doar sub presiunea lui Plahotniuc sconșii Huntei de la guvernare nu vor să recunoască acest fapt evident pentru orice cetățean de pe acest mult pătimit pământ;
Întruniți la Cea mai Mare Adunare Națională și Internațională, hotărâm:

Citește mai mult…