Am privit ieri un film la Prime, realizat de teologul Cristian Tabără: „O zi din viața lui Vlad Plahotniuc”. Senzația de care nu pot scăpa până azi este că m-a înghițit bălos o namilă preistorică, ca mai apoi să mă scuipe laolaltă cu tot felul de dejecții într-o gură de canalizare.

Probabil că teologia te învață cum să prepari dumnezei și cum să transformi grote în paradisuri. Probabil că teologia te angajează să curmi foamete de nevoiași cu opulență de maniaci. Probabil că teologia este o disciplină care te instruiește să poți unge cu mir testicule de mascul viril și pofticios de posesiune asupra tuturor spiritelor și materialităților din jurul lui.

Citește mai mult…

Noi:
Lideri ai Consiliului tuturor Marilor Adunări Naționale și ai tuturor comitetelor istorice, actuale, din viitorul imediat, apropiat și cel îndepărtat, reprezentanți ai societăților civile și ai forurilor civice existente și nu numai;
Însuflețitori ai grevelor generale și ai nesupunerilor civice;
Edili ai orășelelor de corturi de dormit și ai celor administrative;
Membri ai grupurilor de inițiativă pentru modificarea Constituțiilor;
Noi, cei care am fost striviți cândva de tancuri sovietice;
Noi, votanți-martiri ai Declarației de Independență;
Descendenți ai celor care au fost duși cu marfarele lui Plahotniuc în “siberii de gheață”;
Ostași ai gărzilor populare și veterani ai războaielor de pe Nistru;
Noi, lideri ai partidelor de opoziție necătătoare la doctrine și vectori geopolitici;
Comentatori ai tuturor sărbătorilor naționale, laice și religioase;
Reprezentanți ai tuturor segmentelor politice, economice și sociale;
Depozitari, arhivari și utilizatori de drept ai demnității și adevărului;
Colectori de cele mai multe semnături din istoria Europei și a unei părți considerabile a populației tuturor globurilor pământești ale Moldovei;
Noi, cei care am zămislit, am născut, am dădăcit, am primenit, am crescut și am educat un cetățean nou-nouț al “națîunii modovnești” pe placul lui Usatîi, Leps și “Blesteashcie”;
Noi, cei care nu i-am alungat pe unioniști din Piața Marii Adunări Naționale, ci din contra, i-am îndemnat pe “românii mamei lor” să vină și să strige alături de Usatîi, Dodon, Bătrîncea și Odințov: “Mal-do-va!”, “Unire mal-da-veni!”;
Noi, reprezenanții poporului din sondajele plătite de Soros (Just for fun!)pentru Barbăroșie și ai celor câteva sute de mii de cetățeni socotiți de Dolganiuc (Not just for fun!) de pe scena din Piața Marii Adunări Naționale și nesocotiți de zoinițele criminale ale lui Plahotniuc;
Noi, cei care îl credem pe cuvântul lui de cinste pe Igor Boțan că Bosonul Higgs a fost deja descoperit și că doar sub presiunea lui Plahotniuc sconșii Huntei de la guvernare nu vor să recunoască acest fapt evident pentru orice cetățean de pe acest mult pătimit pământ;
Întruniți la Cea mai Mare Adunare Națională și Internațională, hotărâm:

Citește mai mult…

Bădița Nistor era singurul „frontovik” din sat care ajunsese cu războiul până la Berlin. Pentru moldovenii dintr-o așezare pierdută de civilizație prin stufărișurile din lunca Prutului, cuvântul unui concetățean de-al lor care a cucerit Berlinul avea greutate mare. Astfel a ajuns Bădița Nistor să lege și să dezlege certurile dintre mahalagioaice de temperament, să curme sau să ațâțe sfezile de la adunările satului, să înscăuneze președinți de colhoz gospodari și să-i fugărească pe cei nătărăi. Nu era prezidiu în care să nu stea Bă-ța Nistor și nu se ținea vreo adunare solemnă la care să nu vorbească dânsul. Cu un chiștoc de „Leana” într-un colț de gură și cu un zâmbet enigmatic în altul, sprijinit într-o furcă cu coada nou-nouță, pe prag la „pravlenie”, spre mijlocul anilor 70 ai secolului trecut, Bă`ța Nistor cunoștea deja situația de pe toate fronturile celui de-al II-lea Război Mondial și avea câte un sfat pentru orice situație de viață trăită pe vremea realismului socialist.

Vreo două decenii, farmecul „brand-ului internațional” a fost atât de mare încât lumea nu a prea pus la îndoială vreo una din afirmațiile „berlinezului”, dar nici nu au observat că furca de care era nedespărțit cel mai credibil veteran de război, nu a fost utilizată vreo dată la munci pe lanurile colhozului. Spre începutul celui de al treilea deceniu, însă, când cinematografia sovietică a reușit să capteze în întregime interesul pentru scenele de „capitulare a poporului german în fața viitorului luminos al omenirii”, „înțeleptul de gardă al satului” a cam început să fie luat în zeflemea de niște „flăcăi scăpați de armată”, dar care nu au mirosit niciodată praf de pușcă.

Citește mai mult…

Din păcate am tot mai puțin timp pentru a mă scufunda în lumea fantastică a scrisului. Din lipsă de timp, am decis că voi face deocamdată doar “schițe de portret” ale unor personaje din timpurile noastre.

Nicolae Sulac a fost unul dintre cele mai “exotice” personalități ale vieții publice de la noi și în mod sigur o să-i fac odată un portret complet!

Sulac a fost un spirit nativ de o frmusețe aparte: inteligent, ager și neinstruit; dezinvolt, nonșalant și spontan; cu un simț al umorului – funciar, direct și ascuțit! În condițiile unui sistem toatalitar și ideologizat, lipsa de instruire a lui Sulac a fost un farmec, care i-a ținut la adăpost înțelepciunea populară nealterată de spirtitul semidoct al intelectualității sovietice moldovenști. Apropo, cântecul popular este cea mai “neinspirată fundătură” a prsonalității lui extraordinare și dacă actuala generație ar avea la îndemână o carte cu “texte din folclorul lui Sulac” ar realiza că “Frumoase-s nunțile-n kolhoz” este doar o “sincopă estetică”, o excepție “de stupditate” care confirmă regula unei inteligențe pure, vorbind în “limbaj modern, un “prikol” suburban în pauzele de exercițiu intelectual.

Citește mai mult…

Asta o spune “Liderul Național al dreptului de proprietate (semi)intelectuală asupra Demnitații și Adevărulu din Republica Moldova”, Andrei Nastase, într-un bocet sfâșietor pe pagina sa de Facebook. Noua clasă politică, aflată în chinurile facerii de câteva luni la Chișinău, se remarcă prin umeditate sporită. Solul arid al politicii moldovenești pentru prima dată începe a întra la apă, iar Andrei Nastase are toate șansele să devină un fel de “Zeu al ploilor de lacrimi” – precipitații care vor anunța în curând o nouă era politică pentru acest stat frecat vrăjmășește, “pe uscat” de un alt Lider (anti)Național. Plahotniuc este numele Zeului uscăciuni, deșertului și pustiității, lider al Huntei!
Mulți temerari au cutezat să lupte până acum cu Plahotniuc, dar nimeni dintre ei nu s-a dumerit că Zeul pustiității și al “borsetcilor” se teme ca dracul de agheasmă de apa amară a durerilor noastre antioligarhice. Noi, poprul moldovenesc, întors brutal de la țâța civilizației europene, nu avem bogății subterane, metale prețioase, pietre scumpe sau țiței, în schimb subsolul suferințelor noastre naționale este doldora de lacrimi naturale. Andrei Nastase se pare că este singurul nostru concetățean care știe cum să pună pe picior industrial extracția de lacrimi din străfundurile sufletelor noastre. Exemplu ne stă acest text de o rară inspirație patriotică scris de contemporanul nostru Andrei Nastase, text lapidar dar mai excitant decât tone și tone de ceapă iute de pe lanurile muncite ale chinurilor noastre civice (sunt obligat să vă atenționez ca textul vă poate afecta emoțional):

Citește mai mult…

Pe 1 decembrie, la inaugurarea pomului de Crăciun, Primarul liberal al Municipiului Chișinău s-a adresat tinerilor moldoveni cu apelul: “Luați cu asalt Prutul, zdrobiți granițele!”. Din context putem lesne deduce că nu este vorba de o glumă proastă sau de vreo criză accidentală de nervi, pentru că el a ținut să aduge, pe un ton grav și pretențios, că dacă au reușit sirienii, irakienii și afganezii să spargă toate frontierele UE de ce nu ar putea și moldovenii să facă aceiași ispravă!(?)

O atare “metaforă” nu ar fi potrivită nici pentru un om de rând adus la condiția de apatrid arab care î-și ia lumea în cap și escaladează frontierele Uniunii Europene doar ca să scape de iadul unui război fără de sfârșit. Handicapatul respectiv, pe numele lui de Dorin Chirtoacă este cultivat în pepeniera unui naționalism de peșteră care nu are nici o tangență cu România modernă dar nici cu românismul din toate timpurile. Sera despre care vă vorbesc este un spațiu populat de niște creaturi care au “cufurit” cu sentimentalismul lor medieval tot ce ar însemna pentru noi, valori ale civilizației occidentale: drepturile omului și al minorităților, nediscriminare, egalitate de șanse, capacitate de administrare, performanță.

Să spui: “Luați cu asalt Pritul și … procedați ca sirienii!” trebuie să ai sentimentul că le vorbești unor handicapați spirtuali și morali ca și tine. Trebuie să crezi că cei carora le-ai promis “schimbarea până la capat” au acceptat lozinca asta “la mișto” și că oamenii care sprijină liberalii au îmbrațișat strategia acestora de a ruina totul aici, iar pe urmă să meargă peste Prut și să le ceară conaționalilor noștri europeni locuri de muncă, salarii, pensii, drumuri, străzi luminate și pietonale pe gratis.

Citește mai mult…

Acum două săptămâni “oracolul druștelor pălite de sublim de pe pagina lui de Facebook”, Ion Sturza, îi sfătuia pe Filat și Plahotniuc să-și arunce telefoanele în lacul Geneva și să uite de această țară. Chiar dacă fetele au dat ochii peste cap în extaz intelectual vreo câteva zile, comentând și tirajând acea metaforă plină de conținut revoluționar, puțini au fost cei care au reușit să penetreze gândul Profetului de ProTV. Dar … profețiile de aia și sunt profeții ca să sfideze timpul cu anticipație vizionară!

N-au trecut nici două săptămâni și Plahotniuc a aruncat un telefon în lacul Geneva! Nu pe al său, pe al lui Filat! Așa a hotărât el să-și marcheze bucuriile de azi înainte. Or, ziua de duminică, 4 octombrie, a fost pentru el o victorie incontestabilă. Nici un atac raider nu se poate compara cu biruința asupra “Revoluției crizantemelor”. După ce a deturnat economia acestei țări, după ce și-a subordonat clasa politică, duminică Plahotniuc a învins Mișcarea protestatară, iar miile de oameni veniți, la braț cu Gustave Le Bon, să-și ia țara înapoi, au plecat acasă să lupte cu “frustrările lui Freid”.

Citește mai mult…