Sergiu Mocanu

"Totuşi, se poate!"

„Fișka” Demnitate și Adevăr, Bădița Nistor și „mâțele cu coarne” ale lui Igor Boțan

Bădița Nistor era singurul „frontovik” din sat care ajunsese cu războiul până la Berlin. Pentru moldovenii dintr-o așezare pierdută de civilizație prin stufărișurile din lunca Prutului, cuvântul unui concetățean de-al lor care a cucerit Berlinul avea greutate mare. Astfel a ajuns Bădița Nistor să lege și să dezlege certurile dintre mahalagioaice de temperament, să curme sau să ațâțe sfezile de la adunările satului, să înscăuneze președinți de colhoz gospodari și să-i fugărească pe cei nătărăi. Nu era prezidiu în care să nu stea Bă-ța Nistor și nu se ținea vreo adunare solemnă la care să nu vorbească dânsul. Cu un chiștoc de „Leana” într-un colț de gură și cu un zâmbet enigmatic în altul, sprijinit într-o furcă cu coada nou-nouță, pe prag la „pravlenie”, spre mijlocul anilor 70 ai secolului trecut, Bă`ța Nistor cunoștea deja situația de pe toate fronturile celui de-al II-lea Război Mondial și avea câte un sfat pentru orice situație de viață trăită pe vremea realismului socialist.

Vreo două decenii, farmecul „brand-ului internațional” a fost atât de mare încât lumea nu a prea pus la îndoială vreo una din afirmațiile „berlinezului”, dar nici nu au observat că furca de care era nedespărțit cel mai credibil veteran de război, nu a fost utilizată vreo dată la munci pe lanurile colhozului. Spre începutul celui de al treilea deceniu, însă, când cinematografia sovietică a reușit să capteze în întregime interesul pentru scenele de „capitulare a poporului german în fața viitorului luminos al omenirii”, „înțeleptul de gardă al satului” a cam început să fie luat în zeflemea de niște „flăcăi scăpați de armată”, dar care nu au mirosit niciodată praf de pușcă.

Citește mai mult…

Sulac și notele false ale politicienilor moldoveni

Din păcate am tot mai puțin timp pentru a mă scufunda în lumea fantastică a scrisului. Din lipsă de timp, am decis că voi face deocamdată doar “schițe de portret” ale unor personaje din timpurile noastre.

Nicolae Sulac a fost unul dintre cele mai “exotice” personalități ale vieții publice de la noi și în mod sigur o să-i fac odată un portret complet!

Sulac a fost un spirit nativ de o frmusețe aparte: inteligent, ager și neinstruit; dezinvolt, nonșalant și spontan; cu un simț al umorului – funciar, direct și ascuțit! În condițiile unui sistem toatalitar și ideologizat, lipsa de instruire a lui Sulac a fost un farmec, care i-a ținut la adăpost înțelepciunea populară nealterată de spirtitul semidoct al intelectualității sovietice moldovenști. Apropo, cântecul popular este cea mai “neinspirată fundătură” a prsonalității lui extraordinare și dacă actuala generație ar avea la îndemână o carte cu “texte din folclorul lui Sulac” ar realiza că “Frumoase-s nunțile-n kolhoz” este doar o “sincopă estetică”, o excepție “de stupditate” care confirmă regula unei inteligențe pure, vorbind în “limbaj modern, un “prikol” suburban în pauzele de exercițiu intelectual.

Citește mai mult…

Liderii Platformei DA sunt suspectați de proprii părinți că au furat miliardul

Asta o spune “Liderul Național al dreptului de proprietate (semi)intelectuală asupra Demnitații și Adevărulu din Republica Moldova”, Andrei Nastase, într-un bocet sfâșietor pe pagina sa de Facebook. Noua clasă politică, aflată în chinurile facerii de câteva luni la Chișinău, se remarcă prin umeditate sporită. Solul arid al politicii moldovenești pentru prima dată începe a întra la apă, iar Andrei Nastase are toate șansele să devină un fel de “Zeu al ploilor de lacrimi” – precipitații care vor anunța în curând o nouă era politică pentru acest stat frecat vrăjmășește, “pe uscat” de un alt Lider (anti)Național. Plahotniuc este numele Zeului uscăciuni, deșertului și pustiității, lider al Huntei!
Mulți temerari au cutezat să lupte până acum cu Plahotniuc, dar nimeni dintre ei nu s-a dumerit că Zeul pustiității și al “borsetcilor” se teme ca dracul de agheasmă de apa amară a durerilor noastre antioligarhice. Noi, poprul moldovenesc, întors brutal de la țâța civilizației europene, nu avem bogății subterane, metale prețioase, pietre scumpe sau țiței, în schimb subsolul suferințelor noastre naționale este doldora de lacrimi naturale. Andrei Nastase se pare că este singurul nostru concetățean care știe cum să pună pe picior industrial extracția de lacrimi din străfundurile sufletelor noastre. Exemplu ne stă acest text de o rară inspirație patriotică scris de contemporanul nostru Andrei Nastase, text lapidar dar mai excitant decât tone și tone de ceapă iute de pe lanurile muncite ale chinurilor noastre civice (sunt obligat să vă atenționez ca textul vă poate afecta emoțional):

Citește mai mult…

O “amenințare teroristă” la adresa României de Ziua Unirii

Pe 1 decembrie, la inaugurarea pomului de Crăciun, Primarul liberal al Municipiului Chișinău s-a adresat tinerilor moldoveni cu apelul: “Luați cu asalt Prutul, zdrobiți granițele!”. Din context putem lesne deduce că nu este vorba de o glumă proastă sau de vreo criză accidentală de nervi, pentru că el a ținut să aduge, pe un ton grav și pretențios, că dacă au reușit sirienii, irakienii și afganezii să spargă toate frontierele UE de ce nu ar putea și moldovenii să facă aceiași ispravă!(?)

O atare “metaforă” nu ar fi potrivită nici pentru un om de rând adus la condiția de apatrid arab care î-și ia lumea în cap și escaladează frontierele Uniunii Europene doar ca să scape de iadul unui război fără de sfârșit. Handicapatul respectiv, pe numele lui de Dorin Chirtoacă este cultivat în pepeniera unui naționalism de peșteră care nu are nici o tangență cu România modernă dar nici cu românismul din toate timpurile. Sera despre care vă vorbesc este un spațiu populat de niște creaturi care au “cufurit” cu sentimentalismul lor medieval tot ce ar însemna pentru noi, valori ale civilizației occidentale: drepturile omului și al minorităților, nediscriminare, egalitate de șanse, capacitate de administrare, performanță.

Să spui: “Luați cu asalt Pritul și … procedați ca sirienii!” trebuie să ai sentimentul că le vorbești unor handicapați spirtuali și morali ca și tine. Trebuie să crezi că cei carora le-ai promis “schimbarea până la capat” au acceptat lozinca asta “la mișto” și că oamenii care sprijină liberalii au îmbrațișat strategia acestora de a ruina totul aici, iar pe urmă să meargă peste Prut și să le ceară conaționalilor noștri europeni locuri de muncă, salarii, pensii, drumuri, străzi luminate și pietonale pe gratis.

Citește mai mult…

Plahotniuc a aruncat telefoanele „revoluționarilor” în lacul Geneva!

Acum două săptămâni “oracolul druștelor pălite de sublim de pe pagina lui de Facebook”, Ion Sturza, îi sfătuia pe Filat și Plahotniuc să-și arunce telefoanele în lacul Geneva și să uite de această țară. Chiar dacă fetele au dat ochii peste cap în extaz intelectual vreo câteva zile, comentând și tirajând acea metaforă plină de conținut revoluționar, puțini au fost cei care au reușit să penetreze gândul Profetului de ProTV. Dar … profețiile de aia și sunt profeții ca să sfideze timpul cu anticipație vizionară!

N-au trecut nici două săptămâni și Plahotniuc a aruncat un telefon în lacul Geneva! Nu pe al său, pe al lui Filat! Așa a hotărât el să-și marcheze bucuriile de azi înainte. Or, ziua de duminică, 4 octombrie, a fost pentru el o victorie incontestabilă. Nici un atac raider nu se poate compara cu biruința asupra “Revoluției crizantemelor”. După ce a deturnat economia acestei țări, după ce și-a subordonat clasa politică, duminică Plahotniuc a învins Mișcarea protestatară, iar miile de oameni veniți, la braț cu Gustave Le Bon, să-și ia țara înapoi, au plecat acasă să lupte cu “frustrările lui Freid”.

Citește mai mult…

Execuția publică și exemplară a lui Filat ne va da o șansă să scăpăm de Plahotniuc!

Filat este mult mai mult decât Vlad Filat. Când specimenul cu pricina declama: „Al vostru, Vlad Filat!”,  el știa exact ce vorbește: în fapt el spunea – „Noi, Filat”!

Filat este cea mai mare parte a populației active din această țară. Grosul, pivotul și esența acestei societăți. Un produs modificat genetic încă la sfârșitul anilor ’40 ai secolului trecut și „perfecționat ideologic” pe parcursul mai multor zeci de ani. Filat a fost brigadier și președinte de colhoz, prim-secretar al Comitetului Raional de Partid, membru al Comitetului Central și chiar prim-secretar al CC din RSSM. Filat a fost pe rând: Snegur și Lucinschi, iar apoi Urecheanu. Filat l-a adus pe Leonid Ilici Brejnev la Chișinău prin ’74, pe Putin prin 2000, dar și pe Jeo Biden și Anghela Merchel în 2011 și 2012. Pentru Filat, să fie alături de cineva mare și influent înseamnă să-și rezolve, pe un anumit timp, criza de personalitate. Personalitate pe care a pierdut-o ireversibil „la naștere”,  pe timpul deportărilor staliniste.

Acum pe Filat îl întâlnești peste tot: la vamă, la fisc, în comisariate de poliție, în procuratură, în judecătorii,  în administrația publică locală sau centrală, printre concetățenii noștri plecați la munci peste hotare, îl găsești printre profesori la școală sau la universitate, în studiouri de televiziune sau de radio, la piață sau birou, cu afaceri mai mari sau mai mici, la discoteci, restaurante sau „pozând Mânzatu” pe FaceBook . Oriunde s-ar afla Filat are doar două stări diferite: cu „coada îmbățoșată pe spate” sau „cu ea între picioare”.  În prima ipostază, Filat este fudul și țanțoș, rece și distant, se mișcă greoi și ritualic, vorbește de pe soclu didactic, cu emfază și cu „o muscă în nas”. În cea de a doua ipostază este o javră umilă, lascivă și gata de aport la primul gest al stăpânului.

Ce este, până la urmă, omniprezentul Filat?

Citește mai mult…