Sergiu Mocanu
"Totuşi, se poate!"Astăzi, Iulian Chifu face un laudațio “unui fapt de presă” al cărui protagonist este Vlad Plahotniuc!
Nu cred că mai găsiți vreun român în sapațiul carpato-danubiano-pontic la fel de curajos, care să îndrăznească să vorbească despre un personaj atât de malefic, cum este Plahotniuc, în termenii panegiricului lui Chifu.
De Bobotează rețelele de socializare, ecranele televizoarelor și o puzderie de site-uri abundă de imagini cu oameni goi pușcă pe suprafața înghețată a unor bazine acvatice.
După ce își fac semnul crucii, evlavioșii, aruncă ritualic Curul spre ceruri și cad în copci săpate în gheață, apoi ies iute zbârliți din apă, pufăie aidoma locomotivelor cu aburi, nechează ca armăsarii nărăvași și pupă mâna întinsă a unui popă pe mal. Citește mai mult…
În loc de Prefață:
La sfârșit de iunie 1992, după ce am predat muniția de război, rănit, pe pat de spital, după un chinuitor proces de conștiință și mai multe remușcări, am făcut un legământ cu mine: “Eu nu voi mai pune niciodată mâna pe armă!”. Acel legământ îl respect până în clipa de față. Nu a fost ușor să-mi respect cuvântul într-un spațiu unde barbaria este la ea acasă. Într-o societate “întoarsă de la țâța civilizației occidentale” și lăsată în derivă pe valurile unor nostalgii totalitare pentru vreun țar tătaro-mongol.
Mi s-a părut, adeseori, un act de lașitate să mă țin de un jurământ dat într-o clipă de slăbiciune fizică. Deși, pornirea războinică în raport cu o Rusie agresivă m-a părăsit demult, când îi văd “cozile de topor” dezlănțuite aici, gândul că aș putea rupe acel legământ îmi dă târcoale ca un câine turbat! Mă apăr de el în disperare și mă tem că, în orice clipă, javra ar putea rupe în bucăți spiritul meu de toleranță creștină și respectul meu pentru viața umană. Metoda cea mai eficientă împotriva acestui coșmar este scrisul. Așa dar … Citește mai mult…
Cele mai stupide crime de pe lumea asta sunt cele săvârșite de oameni care au stat mult timp la pușcărie și s-au obișnuit cu viața din captivitate. Majoritatea dintre ei nu se mai pot integra în societate și, în cele mai dese cazuri, caută posibilități să revină la viața fără griji de după sârma ghimpată. Metoda e simplă și întodeauna sigură – o nouă crimă urmată de o condamnare. Citește mai mult…
Ieri am participat la o emisiune televizată cu un tânăr, care spunea că este “statalist” pentru că s-a născut pe timpul Independenței. Iată că îmbârligătura asta de țară are deja bastarzii ei!
M-am gândit, după emisiune, că expresia românească, “copil din flori” are o nouă conotație pentru Țara din jurul Monumentului lui Ștefan cel Mare, “cinstit cu petale” de trei ori pe zi de oricine, care ajunge într-o funcție publică importantă a statului Republica Moldova. Rânduiala depunerii de flori la Monumentul lui Ștefan cel Mare este, cred, cea mai bizară ceremonie oficială din lume, care uimește nu atât prin “sfințenia” Domnitorului medieval sau prin “evlavia” de pe chipul oficialilor moldoveni, cât prin frecvența săvârșirii acestui ritual. Citește mai mult…
Curtea Constituțională l-a suspendat pe Dodon, pentru ca Guvernul să-și rezolve niște necesități instituționale.
Dacă înțelegem noi corect, “starea de suspensiune” a Preșdintelui se încheie imediat ce Plahotniuc își termină actul de satisfacție politică.
Iarăși, dacă nu greșim, Dodon poate fi suspendat ori de câte ori apare vreo necesitate sau vreo poftă politică de satisfăcut. Citește mai mult…
Vasile era cel mai mare, iar după el mergeau, unul după altul, vreo nouă băieți și fete care purtau acelaș „brand” familiar – „… a Măricăi”, cu o singură excepție – mezinul Ionică avea o identitate proprie căpătată prin „efort” personal în vreo jumătate de an după ce s-a întors din armată cu un bagaj de cuvinte inedit. Totul a pornit de la conflictul dintre „infrastructura precară” a satului Târșâțăii Mari și “școala vieții” trecută de Ionică în Armata Sovietică. O groapă în asfalt, situată chiar în centrul satului, producea acelaș deznodământ într-un spectacol cotidian ce s-a jucat în Târșâtăii Mari mai mulți ani la rând. Citește mai mult…
Ieri, 1 iulie, ProTV a făcut o știre despre sărbătoarea de 20 de ani a Partidului Socialiștilor. Orice specialist în comunicare, cu puțin bun-simț și neangajat politic, o să vă spună că reportajul din cadrul buletinului de la ora 20:00, despre evenimentul în cauză, nu este o știre autentică, ci o Acțiune de promovare. Altfel zis, un film publicitar, cu reclamă ascunsă de “ochiul fiscului”, cu beneficii de imagine în favoarea clientului și cu efecte subliminale pentru subconștientul privitorului. Citește mai mult…