Sergiu Mocanu

"Totuşi, se poate!"

El n-a fost intelectual, el a fost o capcană pentru intelectuali!

Este un “Lupu” în lumea vegetală, o plantă insectivoră care elimină o substanță lipicioasă în care se împotmolesc insecte “curioase” și “snoabe” de a se scalda ca toată lumea bună în “miere intelectuală”. În timp ce insectele se luptă să-și scoată lăbuțele din “naivitatea lor cea de pe urmă”, planta închide două cochilii și insecta este devorată lent în încleștarea fatidică a celui mai bleg, lenos și blazat răpitor din lume.

Acum zece ani, într-o seară de decembrie, îmi spunea în timp ce aprindea țigară de la țigară cum Voronin l-a umilit la o recepție oficială utilizăndu-l spontan și brutal pe post de traducător. Mi s-a părut pentru o clipă că s-a mișcat ceva în el, că până și planta asta bleagă, fără tulpină și rădăcini va scoate ghimpi și cel puțin din orgoliu va reacționa politic. Țin minte că am regretat faptul că poate mă grăbisem să le spun unor prieteni occidentali să ne lăsăm păgubăși și să nu mai încercăm să-l punem copăcel “saakashvili” în fața lui Voronin.

Peste vreo două săptămâni l-am mai văzut încă o dată: nu mai avea față, doi metri de om nu mai aveau statură, iar papagalul lui – dragostea proastelor de toate obțiunule politice – nu mai scotea decât sunete onomatopeice. Îl vizitase Plahotniuc. L-a vizitat pentru că planta înghițise ceva “neintelectual”, un deliciu al lumii animale, a vertebratelor cu maxilare și esofag. L-a vizitat în calitate de traducător al lui Voronin. I-a tradus atunci din limba comunistă în “bazar po feni” ce se întâmplă atunci când plantele se încurcă printre picioarele adevăraților răpitori, i-a explicat scurt cum funcționează statul ăsta. Nu a înțeles cuvintele, dar a înțeles din acea clipă cine îi va fi grădinarul pentru tot restul vieții.

Nici în lumea florei nu a fost primul, așa cum s-a consolat să nu mai pretindă vreo dată la lumea superioară a faunei. Pentru că Edelweiss-ul stăpânului lui este o plantă de munte și crește pe stânci la altitudini intangibile pentru “nemilosul devorator de urechi feminine”.

Astăzi grădinarul a recurs la soluția finală – l-a plivit ca pe un buruian, ca pe o pătlagină îngălbinită. De azi el este pleavă pe vânt, gunoi în ochi mășcați de curiozitate pentru marea curățenie pe care și-o face Plahotniuc pe plantația lui – Republica Moldova.

Pochimea – erezie întârziată

Un comando de teroriști morali și idiologici au întreprins ieri, in centrul Chișinăului, un nou atac asupra câtorva articole din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Deși teroriștii respectivi sunt contemporanii noștri, atacurile pe care le întreprind ei cu o frecvență crescândă sunt teleportări din veacuri medievale și seamănă mult cu ceea ce am citit eu despre inchiziția bisericească de altă dată. 

Deși ne-am declarat stat laic și implementăm legislația europeană, societatea moldovenească a conservat și dezvoltă un separatism social, politic și economic mult mai grav decât cel teritorial, iar Armata a 14-cea ar putea fi “o gașcă de huligani de cartier” în raport cu “Unitățile regulate ale armatei de preoți” din Republica Moldova.

Citește mai mult…