Sergiu Mocanu

"Totuşi, se poate!"

LA MOLDOVA … Parodie de „Good bye, 2016!”

Mașini de lux și la volan câte o Natașa, Olea sau Anjăla, dacă nu ai intuit la timp că în secunda următoare se va aprinde culoarea verde a semaforului, îți vor striga cu dispreț: “Și n-ai gaz, blea?!”

„Saloane de frumusețe” cu „Porsche” – uri albe în parcare, unde aceleași Olea, Natașa și Anjăla își petrec mai toată ziua în pregătiri pentru „Drive”-uri nocturne – „viață de basm” pe care o vor petrece în localuri selecte cu masculi în regim de relaxare după „vânătoarea zilnică” a banului public. Citește mai mult…

El n-a fost intelectual, el a fost o capcană pentru intelectuali!

Este un “Lupu” în lumea vegetală, o plantă insectivoră care elimină o substanță lipicioasă în care se împotmolesc insecte “curioase” și “snoabe” de a se scalda ca toată lumea bună în “miere intelectuală”. În timp ce insectele se luptă să-și scoată lăbuțele din “naivitatea lor cea de pe urmă”, planta închide două cochilii și insecta este devorată lent în încleștarea fatidică a celui mai bleg, lenos și blazat răpitor din lume.

Acum zece ani, într-o seară de decembrie, îmi spunea în timp ce aprindea țigară de la țigară cum Voronin l-a umilit la o recepție oficială utilizăndu-l spontan și brutal pe post de traducător. Mi s-a părut pentru o clipă că s-a mișcat ceva în el, că până și planta asta bleagă, fără tulpină și rădăcini va scoate ghimpi și cel puțin din orgoliu va reacționa politic. Țin minte că am regretat faptul că poate mă grăbisem să le spun unor prieteni occidentali să ne lăsăm păgubăși și să nu mai încercăm să-l punem copăcel “saakashvili” în fața lui Voronin.

Peste vreo două săptămâni l-am mai văzut încă o dată: nu mai avea față, doi metri de om nu mai aveau statură, iar papagalul lui – dragostea proastelor de toate obțiunule politice – nu mai scotea decât sunete onomatopeice. Îl vizitase Plahotniuc. L-a vizitat pentru că planta înghițise ceva “neintelectual”, un deliciu al lumii animale, a vertebratelor cu maxilare și esofag. L-a vizitat în calitate de traducător al lui Voronin. I-a tradus atunci din limba comunistă în “bazar po feni” ce se întâmplă atunci când plantele se încurcă printre picioarele adevăraților răpitori, i-a explicat scurt cum funcționează statul ăsta. Nu a înțeles cuvintele, dar a înțeles din acea clipă cine îi va fi grădinarul pentru tot restul vieții.

Nici în lumea florei nu a fost primul, așa cum s-a consolat să nu mai pretindă vreo dată la lumea superioară a faunei. Pentru că Edelweiss-ul stăpânului lui este o plantă de munte și crește pe stânci la altitudini intangibile pentru “nemilosul devorator de urechi feminine”.

Astăzi grădinarul a recurs la soluția finală – l-a plivit ca pe un buruian, ca pe o pătlagină îngălbinită. De azi el este pleavă pe vânt, gunoi în ochi mășcați de curiozitate pentru marea curățenie pe care și-o face Plahotniuc pe plantația lui – Republica Moldova.

Pochimea – erezie întârziată

Un comando de teroriști morali și idiologici au întreprins ieri, in centrul Chișinăului, un nou atac asupra câtorva articole din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Deși teroriștii respectivi sunt contemporanii noștri, atacurile pe care le întreprind ei cu o frecvență crescândă sunt teleportări din veacuri medievale și seamănă mult cu ceea ce am citit eu despre inchiziția bisericească de altă dată. 

Deși ne-am declarat stat laic și implementăm legislația europeană, societatea moldovenească a conservat și dezvoltă un separatism social, politic și economic mult mai grav decât cel teritorial, iar Armata a 14-cea ar putea fi “o gașcă de huligani de cartier” în raport cu “Unitățile regulate ale armatei de preoți” din Republica Moldova.

Citește mai mult…

Deznodământul s-a produs aseară. Ceea ce urmează duminică este doar o „chestiune tehnică”

Am privit ieri un film la Prime, realizat de teologul Cristian Tabără: „O zi din viața lui Vlad Plahotniuc”. Senzația de care nu pot scăpa până azi este că m-a înghițit bălos o namilă preistorică, ca mai apoi să mă scuipe laolaltă cu tot felul de dejecții într-o gură de canalizare.

Probabil că teologia te învață cum să prepari dumnezei și cum să transformi grote în paradisuri. Probabil că teologia te angajează să curmi foamete de nevoiași cu opulență de maniaci. Probabil că teologia este o disciplină care te instruiește să poți unge cu mir testicule de mascul viril și pofticios de posesiune asupra tuturor spiritelor și materialităților din jurul lui.

Citește mai mult…

Pamflet civic: REZOLUȚUIA celei mai mari adunări naționale din toate timpurile, celei mai mari îngrămădiri a popoarelor de pretutindeni și a tuturor cetățenilor necătând la limbă, buric, sfârc, rânză, exterior, anterior, ulterior și desigur posterior!

Noi:
Lideri ai Consiliului tuturor Marilor Adunări Naționale și ai tuturor comitetelor istorice, actuale, din viitorul imediat, apropiat și cel îndepărtat, reprezentanți ai societăților civile și ai forurilor civice existente și nu numai;
Însuflețitori ai grevelor generale și ai nesupunerilor civice;
Edili ai orășelelor de corturi de dormit și ai celor administrative;
Membri ai grupurilor de inițiativă pentru modificarea Constituțiilor;
Noi, cei care am fost striviți cândva de tancuri sovietice;
Noi, votanți-martiri ai Declarației de Independență;
Descendenți ai celor care au fost duși cu marfarele lui Plahotniuc în “siberii de gheață”;
Ostași ai gărzilor populare și veterani ai războaielor de pe Nistru;
Noi, lideri ai partidelor de opoziție necătătoare la doctrine și vectori geopolitici;
Comentatori ai tuturor sărbătorilor naționale, laice și religioase;
Reprezentanți ai tuturor segmentelor politice, economice și sociale;
Depozitari, arhivari și utilizatori de drept ai demnității și adevărului;
Colectori de cele mai multe semnături din istoria Europei și a unei părți considerabile a populației tuturor globurilor pământești ale Moldovei;
Noi, cei care am zămislit, am născut, am dădăcit, am primenit, am crescut și am educat un cetățean nou-nouț al “națîunii modovnești” pe placul lui Usatîi, Leps și “Blesteashcie”;
Noi, cei care nu i-am alungat pe unioniști din Piața Marii Adunări Naționale, ci din contra, i-am îndemnat pe “românii mamei lor” să vină și să strige alături de Usatîi, Dodon, Bătrîncea și Odințov: “Mal-do-va!”, “Unire mal-da-veni!”;
Noi, reprezenanții poporului din sondajele plătite de Soros (Just for fun!)pentru Barbăroșie și ai celor câteva sute de mii de cetățeni socotiți de Dolganiuc (Not just for fun!) de pe scena din Piața Marii Adunări Naționale și nesocotiți de zoinițele criminale ale lui Plahotniuc;
Noi, cei care îl credem pe cuvântul lui de cinste pe Igor Boțan că Bosonul Higgs a fost deja descoperit și că doar sub presiunea lui Plahotniuc sconșii Huntei de la guvernare nu vor să recunoască acest fapt evident pentru orice cetățean de pe acest mult pătimit pământ;
Întruniți la Cea mai Mare Adunare Națională și Internațională, hotărâm:

Citește mai mult…

„Fișka” Demnitate și Adevăr, Bădița Nistor și „mâțele cu coarne” ale lui Igor Boțan

Bădița Nistor era singurul „frontovik” din sat care ajunsese cu războiul până la Berlin. Pentru moldovenii dintr-o așezare pierdută de civilizație prin stufărișurile din lunca Prutului, cuvântul unui concetățean de-al lor care a cucerit Berlinul avea greutate mare. Astfel a ajuns Bădița Nistor să lege și să dezlege certurile dintre mahalagioaice de temperament, să curme sau să ațâțe sfezile de la adunările satului, să înscăuneze președinți de colhoz gospodari și să-i fugărească pe cei nătărăi. Nu era prezidiu în care să nu stea Bă-ța Nistor și nu se ținea vreo adunare solemnă la care să nu vorbească dânsul. Cu un chiștoc de „Leana” într-un colț de gură și cu un zâmbet enigmatic în altul, sprijinit într-o furcă cu coada nou-nouță, pe prag la „pravlenie”, spre mijlocul anilor 70 ai secolului trecut, Bă`ța Nistor cunoștea deja situația de pe toate fronturile celui de-al II-lea Război Mondial și avea câte un sfat pentru orice situație de viață trăită pe vremea realismului socialist.

Vreo două decenii, farmecul „brand-ului internațional” a fost atât de mare încât lumea nu a prea pus la îndoială vreo una din afirmațiile „berlinezului”, dar nici nu au observat că furca de care era nedespărțit cel mai credibil veteran de război, nu a fost utilizată vreo dată la munci pe lanurile colhozului. Spre începutul celui de al treilea deceniu, însă, când cinematografia sovietică a reușit să capteze în întregime interesul pentru scenele de „capitulare a poporului german în fața viitorului luminos al omenirii”, „înțeleptul de gardă al satului” a cam început să fie luat în zeflemea de niște „flăcăi scăpați de armată”, dar care nu au mirosit niciodată praf de pușcă.

Citește mai mult…

Sulac și notele false ale politicienilor moldoveni

Din păcate am tot mai puțin timp pentru a mă scufunda în lumea fantastică a scrisului. Din lipsă de timp, am decis că voi face deocamdată doar “schițe de portret” ale unor personaje din timpurile noastre.

Nicolae Sulac a fost unul dintre cele mai “exotice” personalități ale vieții publice de la noi și în mod sigur o să-i fac odată un portret complet!

Sulac a fost un spirit nativ de o frmusețe aparte: inteligent, ager și neinstruit; dezinvolt, nonșalant și spontan; cu un simț al umorului – funciar, direct și ascuțit! În condițiile unui sistem toatalitar și ideologizat, lipsa de instruire a lui Sulac a fost un farmec, care i-a ținut la adăpost înțelepciunea populară nealterată de spirtitul semidoct al intelectualității sovietice moldovenști. Apropo, cântecul popular este cea mai “neinspirată fundătură” a prsonalității lui extraordinare și dacă actuala generație ar avea la îndemână o carte cu “texte din folclorul lui Sulac” ar realiza că “Frumoase-s nunțile-n kolhoz” este doar o “sincopă estetică”, o excepție “de stupditate” care confirmă regula unei inteligențe pure, vorbind în “limbaj modern, un “prikol” suburban în pauzele de exercițiu intelectual.

Citește mai mult…

Liderii Platformei DA sunt suspectați de proprii părinți că au furat miliardul

Asta o spune “Liderul Național al dreptului de proprietate (semi)intelectuală asupra Demnitații și Adevărulu din Republica Moldova”, Andrei Nastase, într-un bocet sfâșietor pe pagina sa de Facebook. Noua clasă politică, aflată în chinurile facerii de câteva luni la Chișinău, se remarcă prin umeditate sporită. Solul arid al politicii moldovenești pentru prima dată începe a întra la apă, iar Andrei Nastase are toate șansele să devină un fel de “Zeu al ploilor de lacrimi” – precipitații care vor anunța în curând o nouă era politică pentru acest stat frecat vrăjmășește, “pe uscat” de un alt Lider (anti)Național. Plahotniuc este numele Zeului uscăciuni, deșertului și pustiității, lider al Huntei!
Mulți temerari au cutezat să lupte până acum cu Plahotniuc, dar nimeni dintre ei nu s-a dumerit că Zeul pustiității și al “borsetcilor” se teme ca dracul de agheasmă de apa amară a durerilor noastre antioligarhice. Noi, poprul moldovenesc, întors brutal de la țâța civilizației europene, nu avem bogății subterane, metale prețioase, pietre scumpe sau țiței, în schimb subsolul suferințelor noastre naționale este doldora de lacrimi naturale. Andrei Nastase se pare că este singurul nostru concetățean care știe cum să pună pe picior industrial extracția de lacrimi din străfundurile sufletelor noastre. Exemplu ne stă acest text de o rară inspirație patriotică scris de contemporanul nostru Andrei Nastase, text lapidar dar mai excitant decât tone și tone de ceapă iute de pe lanurile muncite ale chinurilor noastre civice (sunt obligat să vă atenționez ca textul vă poate afecta emoțional):

Citește mai mult…